In ziua de azi, telefonul a devenit prelungirea mainii noastre, atat prin prisma necesitatii folosirii lui in interes profesional cat si din pura obisnuinta.
Nu putem sa nu constatam ca normalitatea zilelor noastre are efecte imediate nu numai asupra noastra ci mai ales asupra copiilor nostri, carora le formam, prin simpla noastra prezenta, un mod concret de a-si trai viata, le cream obiceiuri si principii, le construim baza de care au nevoie si ii pregatim pentru viata de adulti care ii asteapta .
Studiile arata ca subconstientul unui copil se formeaza inca de cand este in burtica mamei, el preia din starile si trairile mamei inca de pe atunci, preia din temerile si convingerile ei , iar dupa ce se naste si pana pe la varsta de 6 -7 ani, copilul acumuleaza si asimileaza absolut tot ce primeste si observa la cei mai apropiati din jurul sau si mai ales, la parintii sai.
Ca orice parinte, stiu, iti doresti tot ce e mai bun pentru copilul tau. El e motivatia ta principala si sensul vietii tale si consideri ca orice efort merita facut, atata timp cat stii ca ii aduce fericire si il formeaza pentru viata de adult care il asteapta.
Si totusi, intoarce-te putin la imaginea adultului din ziua de azi, indreapta-ti atentia putin catre tine si felul in care traiesti, incearca sa constientizezi cat de mult semeni tu , ca parinte, cu adultul care iti doresti sa devina copilul tau ?
Oare te regasesti in acel adult predominant incruntat care rareori zambeste ? Sau poate in acel adult agitat, mereu pe fuga, care rareori gaseste timp si energie sa interactioneze cu copilul sau cu cei dragi lui, dar e constant preocupat de telefon ?
Ai vreun dubiu ca al tau copil nu te observa si nu te copiaza in tot ce faci si in felul in care te comporti ? Fa un scurt exercitiu si gandeste-te de cate ori nu ti-ai surprins copilul citandu-te, cuvant cu cuvant, in anumite situatii sau de cate ori nu l-ai surprins reactionand exact la fel ca tine… asa e ca te vezi pe tine, de multe ori, in miniatura?
Initial poate parea chiar comic dar cand realizezi cat de departe merge aceasta asimilare cu tine, in absolut toate aspectele, bune sau mai putin bune, constientizezi cata responsabilitate este in mainile tale ca si parinte si cat de mult ai de ‘’lucrat’’ la tine insuti ca sa poti transmite copilului tau ceea ce ti ai dori sa vezi la el, acum dar si peste ani de zile.
Toti ne dorim, in principiu, copii cuminti, cu cerinta asta am crescut si noi si in linii mari, aplicam ce am invatat de la ai nostri parinti si de multe ori o facem, constientizand sau nu.
‘’A fi cuminte’’ ce presupune de fapt ? pai, cam aceleasi lucruri pentru toti parintii : sa ai un copil linistit care sa manance si sa doarma conform programului varstei sale, sa nu faca galagie atunci cand nu e momentul, sa asculte cerintele parintilor si sa le indeplineasca, sa tina cont de reguli si de maniere, sa invete bine si bineinteles sa bifeze cat mai multe activitati extra scolare.
”A fi predominant cuminte’’ insa, se poate traduce, pe alocuri, printr-un copil obedient, docil, copilul pe care poate, orice parinte si l-ar dori… si totusi, un copil obedient va deveni mult mai probabil, un adult obedient, subconstientul lui va actiona in asa fel incat sa asculte mereu de parerea celorlalti, va ceda intotdeauna in fata celor mai puternici din jurul sau, atat in viata profesionala cat si cea personala….si cred cu tarie ca tu, ca parinte, nu iti doresti cu adevarat asta pentru copilul tau.
E perfect normal sa iti doresti sa obtii un grad de cooperare cu copilul tau, dar in acelasi timp, nu uita ca nu exista copil perfect, cum nici tu nu esti perfect si nimeni nu este. Nu uita ca un copil , prin natura sa, nu are cum sa isi doreasca sa fie linistit, pentru ca zburda de energie pe care trebuie sa si-o consume, nu uita ca un copil e curios si vrea sa vada pe propria piele ce se-ntampla cand si daca… nu uita ca nimanui, nici macar tie, nu-i plac mereu regulile, desi avem nevoie de ele si ca atunci cand poti sa le incalci, o faci cu o asa mare satisfactie 😊 Nu uita ca ai fost si tu copil si ca si tie ti se cerea mereu ‘’sa fii cuminte, ca ma faci de ras’’ dar de multe ori alegeai sa faci ce iti trecea prin cap, chiar cu riscul de ‘’ a ti le lua’’ de la parintii tai…asa e ca acum ti le amintesti cu drag si zambesti ?
Gandeste- te putin ce crezi tu ca isi doreste copilul tau? Ce iti doreai tu cand erai copil? Sa te joci, nu-i asa ? Iti doreai atentie din partea parintilor tai dar si a copiilor de varsta ta, cu care iti doreai doar sa te joci. Fiecare zi din viata ta de copil se petrecea asa cum ti-o creeai chiar tu, puteai fi oricine si puteai face orice.
Copilul tau este exact la fel cum erai si tu, respira, traieste si creste prin joaca si miscare, este principala lui preocupare si este modalitatea prin care isi dezvolta aptitudinile, creste sanatos , atat fizic, dar si psihic si emotional.
Copilul are nevoie sa se bucure de timpul si libertatea de a se juca. Joaca nu este un lux, este o necesitate.
In ziua de azi, din pacate, principala necesitate a copiilor este rareori satisfacuta si in mare parte, este inlocuita cu joaca online sau orele petrecute in fata unui ecran.
Da, stiu, cand sa mai ai timp si sa te joci cu copilul tau, cand tu alergi de dimineata pana seara sa iti indeplinesti toate obligatiile tale de adult? Cum sa nu apelezi la TV sau la telefon/ tableta cand stii ca e singura ta modalitate de a-ti rezolva treburile in timp ce copilul sta linistit ? Cum sa nu apelezi la jocurile pe calculator cand stii ca toti copiii fac asta si al tau copil isi doreste sa nu se simta exclus ? Cum sa nu-i permiti sa isi petreaca timp in fata unui ecran cand el iti cere asta pentru ca te vede pe tine facand acest lucru?
Solutii exista si sunt undeva la noi, inauntrul nostru, le gasim mai exact intr-un echilibru pentru care fiecare dintre noi ar trebui sa lucreze in fiecare zi, constienti fiind de necesitatea lui, atat in vietile noastre cat si in ale copiilor nostri.
Stii clar ca totul porneste de la tine ca adult asa ca nu iti ramane decat sa incerci in fiecare zi sa devii o varianta a ta, din ce in ce mai buna si mai echilibrata, atat pentru tine insuti, dar mai ales pentru copilul tau, care te vede, te iubeste, te admira, te percepe drept exemplu personal in toate aspectele.
